Cel mai recent sondaj derulat de U-Report România, pe tema sănătății mintale, arată faptul că adolescenții folosesc diverse strategii pentru a gestiona stresul, însă eficacitatea acestora variază și poate influența în mod semnificativ starea lor de bine.

• Pentru 28% dintre respondenți, activitățile creative oferă o evadare și o modalitate de exprimare, esențiale pentru gestionarea emoțiilor intense. În același timp, 25% dintre respondenți relatează faptul că interacțiunile cu prietenii le oferă suport emoțional și le reduc sentimentul de izolare.
• Familia poate oferi o rețea de siguranță emoțională, însă nu toți adolescenții beneficiază de acest suport. Conform sondajului, doar 19% dintre respondenți se simt suficient de în siguranță pentru a aborda acest subiect cu membri ai familiei
• Procentul semnificativ de tineri fără metode eficiente de coping subliniază nevoia urgentă de intervenții și educație în acest domeniu. Peste 32% dintre respondenți nu dispun de strategii sănătoase de gestionare a stresului.

Stigmatul și tăcerea apar frecvent atunci când vorbim de sănătatea mintală, iar deschiderea în discuțiile despre sănătatea mintală variază considerabil, ceea ce poate complica accesul la ajutor:

• 38% dintre respondenți nu poartă niciodată conversații cu cei din jur despre problemele de sănătate mintală cu care se confruntă, posibil din cauza stigmatului sau a lipsei de informație.
• În același timp, faptul că 25% dintre respondenți vorbesc des despre sănătatea lor mintală este încurajator. Această proporție reflectă o creștere a conștientizării și poate contribui la descompunerea barierelor culturale.

Multe dintre obstacolele identificate în accesul la serviciile de sănătate mintală sunt îngrijorătoare, mai ales în contextul sensibil al adolescenței.

• Aproape jumătate dintre respondenți (46%) reclamă costul serviciilor de sprijin drept principalul motiv ce îi împiedică din a le accesa. Costurile ridicate pot descuraja familiile și tinerii să caute ajutor profesional.
• Dintre adolescenții ce au răspuns la sondaj, 44% au afirmat faptul că nu accesează servicii de sprijin din cauza rușinii sau a temerii că le va fi încălcată confidențialitatea. Aceste preocupări sunt deosebit de relevante pentru adolescenți, care pot fi mai reticenți să vorbească despre problemele lor personale.

Preferințele adolescenților în ceea ce privește modalitățile de suport reflectă diversitatea nevoilor lor emoționale și sociale.

• Peste 40% dintre adolescenții ce au răspuns sondajului apelează la prietenii lor atunci când trec printr-un moment dificil. Aceste relații pot fi, așadar, o sursă importantă de consolare, subliniind importanța rețelelor sociale puternice.
• Procentul de adolescenți care nu discută problemele lor cu nimeni (18% dintre respondenți) este alarmant și indică o nevoie urgentă de acțiuni pentru combaterea stigmatizării.
• Dintre adolescenții care accesează servicii de sprijin psihologic, aproape jumătate preferă ca acestea să aibă loc față în față. Acest lucru sugerează faptul că interacțiunile personale rămân esențiale, chiar și în era digitală.

Sondajul evidențiază oportunitatea de a redefini modul în care percepem și abordăm sănătatea mintală. Prin normalizarea conversațiilor despre starea emoțională și oferirea de resurse accesibile, putem crea o cultură a empatiei și a sprijinului reciproc. Imaginați-vă o lume în care căutarea ajutorului pentru problemele de sănătate mintală este la fel de firească precum vizita la medic pentru o răceală.

Confruntarea cu realitățile sănătății mintale în rândul adolescenților este mai mult decât o necesitate; este o obligație urgentă pentru societatea noastră. Acest sondaj nu doar că subliniază problemele cu care se confruntă tinerii noștri, dar oferă și o bază solidă pentru acțiune. Problemele de sănătate mintală nu discriminează, afectând o treime dintre adolescenți, indiferent de contextul lor social sau familial. Prin urmare, este esențial să abordăm această problemă cu seriozitate și dedicare, oferind soluții concrete și accesibile.

Rezultatele acestui studiu U-Report pot să nu fie reprezentative pentru întreaga populație de adolescenți, având în vedere posibilele limitări legate de dimensiunea sau distribuția geografică a eșantionului. Concluziile ar trebui interpretate ca indicii ale unor tendințe, nu ca afirmații definitive.